Cartea de poeme care vede acum lumina tiparului, este o provocare, aducând în atenţia marelui public o altă parte a personalităţii lui. Autorul ei se dedă la forme interesante de exprimare poetică. Citindu-i poeziile, îţi dai seama de puterea expresivităţii poetice, chiar dacă uneori formularea curajoasă a acestora se spune cu o măsură a rezervei şi a începutului. Curajul autorului este vizibil, în primul rând, atunci când îşi defineşte propria-i lume interioară. Emoţiile şi simţirile cititorului par să se suprapună peste emoţiile şi simţirile poetului. Zgârcit la cuvinte 5mari, poemele sunt fulguraţii decente. Imaginea unui fachir cu care încearcă să tulbure liniştea şi comodităţile unui cititor, sastisit de multele evenimente citadine, ne determină să vedem în profilul lui o personalitate puternică. Cristian Mladin dă toată măsura valorii sale, oferindu-ne un stil propriu, unde versurile lui devin de multe ori aforistice, unde versurile lui construiesc un univers solitar, dăltuindu-şi atent expresiile poetice, de multe ori recluziunea tăcerilor care se desprinde din texte, dau lectorului un fel de „trezie” complice, determinându-l să participe împreună cu cititorul la un anumit sentiment de intruziune.
Description:
Cartea de poeme care vede acum lumina tiparului, este o provocare, aducând în atenţia marelui public o altă parte a personalităţii lui. Autorul ei se dedă la forme interesante de exprimare poetică. Citindu-i poeziile, îţi dai seama de puterea expresivităţii poetice, chiar dacă uneori formularea curajoasă a acestora se spune cu o măsură a rezervei şi a începutului. Curajul autorului este vizibil, în primul rând, atunci când îşi defineşte propria-i lume interioară. Emoţiile şi simţirile cititorului par să se suprapună peste emoţiile şi simţirile poetului. Zgârcit la cuvinte 5mari, poemele sunt fulguraţii decente. Imaginea unui fachir cu care încearcă să tulbure liniştea şi comodităţile unui cititor, sastisit de multele evenimente citadine, ne determină să vedem
în profilul lui o personalitate puternică. Cristian Mladin dă toată măsura valorii sale, oferindu-ne un stil propriu, unde versurile lui devin de multe ori aforistice, unde versurile lui construiesc un univers solitar, dăltuindu-şi atent expresiile poetice, de multe ori recluziunea tăcerilor care se desprinde din texte, dau lectorului un fel de „trezie” complice, determinându-l să participe împreună cu cititorul la un anumit sentiment de intruziune.
Constantin Dehelean